De fiecare data cind pare ca merge ceva mai binisor, primesc cite o palma, am inceput un program de realizat lucruri de care imi e frica. Am urcat o stinca chiar daca imi e frica de inaltime, am dat un telefon aminat de 5 ani, am condus pentru prima oara prin Bucuresti.

Dar trebuie palme sa te readuca cu picioarele pe pamint, azi am primit una care mi-a aratat unde imi este locul.

As vrea sa imi depasesc toate fricile dar nu pot ieriul are prea mare influenta pe aziul si nu pot decit sa sper ca prin multa munca ieriul sa nu apese si pe miinele meu.

Vreau sa fiu mai relaxata, conduc de 7 ani si stau asa incordata la volan parca as putea pati ceva, vreau sa ma schimb. Sint lucruri normale nu trebuie sa ma mai sperie.

Biserica Evanghelica din Cisnadioara

Plimbare intre Cisnadioara si Cisnadie

Biserica din Cisnadie

Intrarea din Cisnadioara, pe dealul din spatele meu e biserica fortificata


Cisnadioara, un sat minunat la 10 km de Sibiu, ma leaga multe amintiri de acele locuri. Pe drumul catre Cisnadioara am invatat sa conduc, mergeam aproape zilnic cu bicicleta Sibiu-Cisnadioara, in Cisnadie am avuto profa pe cea mai scumpa tanti din lume care in afara ca mi-a fost un mare sprijin moral in anul in care invatam pentru admitere la medicina, m-a invatat si ce e frumos sa pictez sa modelez lutul.

In Cisnadioara e o biserica fortificata romanica, din cite stiu singura biserica romanica din tara. Stiu ca in clasa a 6a profa de istorie ma intrebat ceva legat de aceasta biserica si eu i-am povestit, era scris si in cartea de clasa a 6a, mai tirziu am cautat pasajul in carte dar nu l-am gasit. Eram aici in Bucuresti la 300 km de Sibiu si eu o fata de la fara-frecventa la o scoala de pe Pantelimon ii povestea despre ceva ce mi-am dat seama pare foarte exotic pentru cei de aici. Dar pentru noi nu era asa, era normal sa avem cladiri de 800 sau 1000 de ani. Cisnadie e atestata documentar de 800 ani, Bucurestiul are 500, e o diferenta.

Azi trebuia sa fiu in Sibiu dar din cauza ca traim in Romania si totul merge mai incet ca in alte parti, nu exista tren direct Bucuresti-Sibiu, Oltul a rupt un pod linga Fagaras iar podul asteapta de 2 luni sa fie reparat :(. Am fost un picut dezamagita vroiam sa vad, chiar daca numai pentru o zi, locurile unde m-am nascut.

Cum toate se rezolva pina la urma, a venit Sibiul la mine. Doi prieteni
din copilarie cu care am trecut prin multe, au trecut prin Bucuresti si au venit la mine :) nu i-am mai vazut de 4 ani, chiar a fost o coincidenta placuta.

Prietena mea cea mai buna, Kira (inseamna doamna in limba greaca)

Sufletele dragi mie.

Am gasit in vechiul meu calculator niste poze vechi de citiva ani, surpriza! Printre ele am gasit si unele cu actuala mea scoala UMF Carol Davila. Le-am facut cindva cind nici nu indrazneam sa sper ca voi ajunge la medicina. "Unde am fost ieri, unde sint azi, unde voi fi miine".

Ieri eram elev la o scoala generala si pe urma la un liceu la fara-frecventa. Colegii mei de generala nu cred sa fi facut nici macar liceu, oricum sigur nimeni nu a facut medicina parea ca nu voi avea nici un viitor, la fel si cu liceul. Eram foarte debusolata pentru ca visul meu cel mai mare acela de a ajunge medic era foarte foarte departe, pozele cu facultatea le-am facut gindindu-ma "aici vreau sa ajung". Cum pot sa nu fiu FERICITA ca sint aici, ca invat la UMF Bucuresti, ca voi fi medic.

Depinde numai de mine sa imi fac locul unde sint ACUM placut, m-au ajutat si oamenii deosebiti care am ajuns sa ii cunosc mai bine in ultimele saptamini. Multumesc tuturor care m-au readus la visul meu, sa devin MEDIC.

Azi sint in anul 3 de medicina, incep sa fac practica ma asteapta un an foarte interesant si plin de impliniri.

Miine sper sa fiu un bun medic microbiolog si sa fac ceva care sa conteze.

Am inceput din nou sa pictez. Imi trebuia o icoana care sa o fac cadou si dupa ce am terminat o lucrare cu "Nasterea Domnului" am primit un mail si m-am gindit sa fac o alta icoana chiar speciala legata de cui vroiam sa o dau, asa a aparut icoana cu Sf. Pantelimon. In timp ce pictam am urmarit un traseu care cuprindea toate bisericile si minastiririle din Bucuresti ce au moaste ale Sf. Pantelimon.

Am fost 3 zile in moeciu la o cabana eram un pic speriata cind am plecat, nu mai fusesem nicaieri cu alti tineri. Dar repede toate temerile mele s-au risipit pentru ca oamenii cunoscuti m-au facut sa ma simt foarte bine si nici nu am simtit ca ii cunoscusem chiar cu citeva ore in urma. Vreau sa pastrez legatura cu ei pentru ca sint chiar deosebiti. Am invatat multe lucruri noi, toti pe care ii cunostem ne influenteaza si ne fac mai buni.

Ne-am propus un tel si l-am atins (avea dreptate un prieten cind spunea "daca nu iti propui un tel nu ai ce obiective sa ratezi") am urcat pe cel mai inalt virf.

Trebuie sa fim constienti de unde am fost ieri, unde sintem azi, unde vom fi miine.